Despre bucatarie (continuare a unei discutii cu Danutz)

Vancouverul e unul dintre orasele in care poti sa gasesti orice fel de mancare iti doreste sufletul: japoneza, coreeana, indiana, thailandeza, chinezeasca, mexicana, greceasca, turceasca si, bineinteles minunatul fast-food made in America de Nord. Probabil ca mai sunt o gramada de specialitati din alte tari, dar deocamadata astea sunt cele cu care m-am "intalnit" eu si pe care mi-am cheltuit o parte din banii de alocatie.

Dintre toate, preferata mea e japoneza, imi place sushi foarte mult si tot felul de specialitati cu carne de peste. Pretul e mai mult decat acceptabil. Nu am fost intr-un restaurant, dar chiar si in "food court"-urile din mall-uri, bucatari japonezi prepara mancare in fata ta.

De cand am venit aici, nici nu imi mai place mancarea chinezeasca, mi se pare ca paleste in comparatie cu cea japoneza. Si chinezii mananca mancare japoneza :)
Pana acum am vizitat doar restaurante indiene si coreene.
Mancarea indiana e buna, imi place, au un fel de paine nedospita, care se numeste "nan", cred ca e painea lor traditionala.

Restaurantul coreean la care am fost de doua ori pana acum m-a facut sa reconsider picantul. Sa ma explic. Inainte sa pasesc in restaurantul asta stiam ca imi place sa mananc picant si indiferent cat de picanta era o mancare, nu mi se parea ca e dificil de mancat. E, acum stiu ca greseam. Am comandat carne de pui cu ceva sos picant. Si desi a incercat chelnerul sa ma convinga ca e picant, imi ziceam ca nu poate fi chiar atat de rau. Cred ca daca va spun ca nu am simtit gustul carnii din cauza sosului, am spus tot. Noroc ca fratele Gabrielei (prietena cu care stau in casa) a fost destul de inspirat sa comande bere. Dar chiar si asa, nu am reusit sa imi stapanesc lacrimile. Nu stiu daca as repeta experienta, da stiu ca am mancat toate aripioarele din farfurie, sau no, sosul, asezonat cu aripioare.

Am incercat si KFC-ul aici, pentru ca cel din tara imi placea. Bleah! Crispy strips, care era meniul meu preferat are gust de pasta. Pasta de nu se stie exact de ce, dar in nici un caz de carne de pui. Ala din tara macar avea gust de pui, aici cred ca si-a pierdut semnificatia, sau gustul. A fost prima si, sper, ultima data cand am mancat la KFC.

In schimb inghetata de la McDonald's, McFlurry e minunata si nici nu e foarte scumpa. E aprox 2.50 cad, aprox. 6 lei.
Un fenomen foarte raspandit in Vancouver e fenomenul Starbucks. Sunt atat de multe cafenele din lantul american incat li se potriveste expresia "ca ciupercile dupa ploaie". Pe strada cea mai populara din Vancouver, Robson Street, e cate un Starbucks la fiecare colt. La un anumit colt sunt doua, unul pe stanga si un altul pe dreapta. Am devenit fan Starbucks, desi nu beau cafea, dar am incercat ceaiul de la ei, ciocolata calda, frapuccino si caffee late. Sunt bune, muzica e misto si atmosfera relaxata. Din cate am citit in Dilema veche, s-a deschis acum unul si in Bucuresti.

Varianta canadiana a Starbucks-ului, care mai adauga si mancare, e Tim Hortons. Nu imi prea place, nici cum arata interiorul "localului" si nici cum mi se pare ca e tratat personalul.
Dar aici se pare ca taberele sunt impartite, in cei care prefera Starbucks si cei care sunt fani Tim Hortons.

Sunt convinsa ca as mai avea ce sa va zic pe tema asta, dar e deja ora 11.39 PM si sunt cam obosita.
Promit sa revin cu partea a 2-a.