Vancouver

Nici nu stiu de unde sa incep. Am fost in vacanta in Romania ( ce ciudat suna) pentru prima data de cand m-am mutat in Canada. Desi am ajuns in tara intr-o perioada destul de tulbure, cu toata discutia cu redusul salariilor si cu depresiunea economica, cele 3 saptamani au fost minunate.

Am petrecut o saptamana in Baia Sprie la "Casa Olarului", proprietatea lui Daniel Les. E o pensiune amenajata traditional, cu tot ce implica asta: paturi de lemn acoperite cu cergi, vase din lut, mic dejun cu slanina, ceapa si rosii, atelier de olarit. Am facut mici excursii prin Maramures. Minunata zona, n-am ce zice.

Cu greu am reusit sa imi petrec cateva zile in Timisoara, sa ma intalnesc cu prieteni. In rest, ca maimuta de la circ, am fost dusa pe la rudenii ca sa le povestesc despre experienta canadiana.

Data viitoare clar vin pentru o luna, pentru ca in 3 saptamani nu reusesti sa faci prea multe.

Ajunsa inapoi in Canada, a inceput goana dupa apartamente. Vroiam sa ma mut in Vancouver pentru a fi mai aproape de serviciu si de toate cele. In disperarea mea, am ajuns sa caut apartamente si in Chinatown. Unul dintre apartamente avea camera asa de mica incat am crezut ca e holul care duce in camera. In sfarsit, am reusit sa imi gasesc o garsoniera la etajul 17 in downtown Vancouver la un pret rezonabil.

La serviciu aceleasi drame dintotdeauna, cu alte personaje. Seful e dus cu sorcova in continuare. Singura deosebire e ca nu imi mai canta serenade, ceea ce e de bine. Intotdeauna imi vine in minte Doris ( din Finding Nemo) cand il vad si il aud ce vorbeste. Are aceeasi putere de concentrare ca si Doris. In fine, despre asta cu o alta ocazie.

Trebuie sa fug, ca ma intalnesc cu o prietena la o cafea. Revin zilele urmatoare.

in sfarsit

...am reusit sa ma adun si sa mai scriu cateva randuri. am neglijat fara rusine blogul asta. bine ca nu e floare, ca murea deja.

de ultima data cand am scris s-au intamplat o multime de lucruri minunate. hai sa enumar cateva:
- am fost sa patinez la GM Place, stadionul unde joaca hockey echipa Vancouverului (Canucks). trebuie sa precizez ca a fost prima data in viata mea cand am pus o pereche de patine in picioare. nu stiu unde mi-a fost capul cand m-am imbracat cu fusta. probabil ma gandeam ca o pereche de patine si o fusta o sa ma ajute sa devin mare patinoatoare. in fine, inutil sa mentionez ca am sters praful de pe marginea stadionului. dar experienta a fost minunata. si mi-am propus sa invat sa patinez.
- am fost la petrecerea de Craciun a firmei noastre. a fost misto. singura nemultumire ar fi ca s-a terminat prea devreme. la 12 toata lumea a fost poftita sa mearga acasa si sa se odihneasca.
- Olimpiada.

Presupun ca ar trebui sa elaborez pe tema asta. Olimpiada a fost ca o petrecere de 2 saptamani. La orice ora din zi si noapte Vancouverul a fost plin de lume. Lume care statea la coada sa atinga medaliile de aur, sa intre la muzeu sa vada niste schite de ale lui Leonardo da Vinci, sa intre la diferite pavilioane. Si ca sa intri oriunde, trebuia sa astepti de la 4 ore in sus. Si lumea astepta, pentru ca era "trendy" sa stai in coada si sa astepti :).

Pot sa spun ca nu am stat decat 20 de minute la coada ca sa intru la muzeu si am primit 2 bilete la o festivitate de premiere a atletilor. A fost super misto, formatia care a concertat dupa ce s-au dat medaliile a fost de asemenea minunata.

Nu stiu cum s-a vazut Olimpiada prin alte parti, da aici am simtit-o minunata. Da, au fost ceva probleme de organizare, dar ma gandesc ca nimic nu e perfect. Oricum, echipa mea favorita a fost echipa Canadei. Cred ca am si simtit mandrie patriotica de fiecare data cand castigau vreao medalie. Ciudat, stiu.

In alta ordine de idei, mi-am luat bilet de avion si merg in iunie in tara. De abia astept sa vad cum o sa fie. Cum o sa mi se para toate. Nici nu imi dau seama cum o sa imi impart timpul intre Tasnad si Timisoara.

Cam atat deocamdata. Revin.

4 D

Am fost la Aquarium sambata trecuta si a fost super misto. Pe langa multele variatii de pesti, am vazut si un scurt film documentar in 4D. Avand in vedere ca am sarit peste 3D, 4D a fost minunat. Simti ca esti in poveste. Fizic simti. M-au acompaniat o prietena si copiii unei alte prietene. Nu stiu cine a fost mai incantat, eu sau copiii :)

Din nou scriu de la serviciu, singurul loc, se pare, de unde pot scrie in ultima perioada. Acasa nu imi merge netu si nu reusim sa ne intelegem cu proprietara sa vedem de ce nu merge. Faptul ca e filipineza sau no, de pe undeva din Asia, nu ajuta la comunicare. Asa ca nici nu mai fac cu nervii acum ca nu merge, am acceptat situatia.

Ca tot vorbeam de serviciu, s-au intamplat o gramada de la ultimul post. Am un coleg nou cu care ma inteleg bine. Sau no, cat de bine te poti intelege cu colegii de serviciu. Macar asta nu e asa de constipat ca si fostul coleg. Asta e relaxat, atat de relaxat incat nu ii pasa de nimic. O colega a fost concediata. O adevarata drama. S-a discutat pe aceasta problema la serviciu si inainte de a fi concediata tipa si si acum se mai povesteste de situatie.

Managerul incearca sa isi justifice hotararea, colegii il invinovatesc ca a lasat lucrurile sa degenereze. Un adevarat "The office" show la serviciu. Si nici macar nu mai e amuzant, ca tot ce era de spus s-a spus. In fine, unii oameni probabil ca nu au chestii mai interesante de povestit.

Lunea asta m-a prins managerul la colt si a trebuit sa merg cu el la pranz. Unde, timp de o ora, a trebuit sa ascult din nou de ce a fost concediata tipa, cu argumente si tot. Plic-ti-si-tor (parca vad ca am despartit gresit cuvantul).

Prea mult nu s-au intamplat din august incoace. Ca am vazut ca ultima postare a fost in august. Atat ca am fost la un meci de hockey. Si a fost misto. Ritm alert, baieti si sange. Ce poate fi mai interesant pe atat. Adevarul e ca a fost amuzant. Mai ales ca am fost cu departamentul si am avut locuri la loja. A fost chiar in ziua in care s-a implinit un an de cand sunt in Canada: 24 Septembrie.

Intr-o zi managerul a vrut sa spuna ceva in romana, nu stiu exact de ce. In fine, si vine la mine si imi zice: Interj buna. De vreo 3 ori, ca nu am inteles ce vrea sa spuna. Intr-un final, cand mi-am dat seama ca nu o sa il inteleg oricum, mergem la el la calculator sa vad de unde a scos cuvintele astea si ce inseamna. De fapt el vroia sa zica: hello, adica buna. Interj era prescurtarea de la interjectie. Nici macar faptul ca era scris cu alte caractere si alta culoare decat buna nu l-a pus pe ganduri. Normal ca de atunci nu a mai incercat sa vorbeasca romaneste.

Am avut o discutie cu colega de apartament aseara pe tema Romania. Nu stiu cum am ajuns la subiectul asta. In fine, ce ma enerveaza la romanii veniti aici e ca intotdeauna vorbesc urat despre Romania. Totul e mai urat in Romania decat aici, se pare. Nu neg faptul ca sunt multe lucruri care trebuie schimbate, dar ei au aceleasi idei despre tara ca si in urma cu 8-10 ani, cand au ajuns aici.

In fine, poate ca nu sunt persoana cea mai indicata sa vorbesc despre subiectul asta, dar tot ma deranjeaza discutiile de gen. Cine stie cum o sa fie cand o sa merg la vara in tara. Sper sa nu fiu ca emigrantii aia enervanti care tot fac comparatie intre cum e in tara unde au emigrat si Romania.

Fara legatura cu ce am scris mai sus (cine ma stie, cunoaste), am vazut District 9. Care, spre surprinderea mea, mi-a placut. Destul de mult chiar.

Pe tema asta mai multe altadata, ca mi se termina pauza si trebuie sa ma intorc la birou.

La serviciu

Ca sa vezi unde trebuie sa fiu ca sa reusesc sa scriu ceva nou la blog. Ideea e ca mi-am terminat deja tura si astept sa vina o colega sa mergem la petrecerea de ramas bun a unui coleg. Colegul meu minunat, cu care nu am reusit sa ma inteleg nicicum. Consider ca sunt destul de toleranta (stiu, Cristina ar avea de comentat ceva la asta) si mi-e usor sa ma inteleg cu aproape toata lumea. Dar colegul asta a fost exceptia care intareste regula.

In fine, nu stiu de ce am pomenit de el. Probabil pentru ca la inceput m-a secat de energie cu atitudinea lui. In fine, drum bun si cale batuta.

In alta ordine de idei, am fost la golf cu firma. In fiecare an se organizeaza un turneu de golf cu toti angajatii. In afara de faptul ca jumatate din ce vorbeau colegii mei din echipa era pentru mine limba straina (:P), a fost destul de amuzant. Am facut toate 18 gaurile, dar a fost un teren mai mic, asa ca nu ne-a luat toata ziua sa il parcurgem.

Am fost cu caiacul pe un lac prin apropiere. E super tare, frate, cu caiacul. Bine, era sa ma rastorn de vreo cateva ori, dar am reusit sa ma mentin in barca totusi.

Mi-am facut o prietena. Iupi. E drept ca e romanca, da ne intelegem tare bine. E super activa si ma tot cara cu ea peste tot. Am fost si la Whistler. Minunat peisajul. O sa incarc niste poze, nu chiar in ziua in care postez textul, pentru ca, asa cum va spuneam la inceput, nu scriu de acasa.

Ce am ratat si mi-ar fi placut sa vad a fost Parada Gay. Din cate am inteles e mare tevatura inziua respectiva. Misto de vazut, dar nu e problema, ca nu au intrat zilele in sac, o sa ma duc la anul.

E, da, spre rusinea mea, desi am carte de credit (minunatia minunatiilor aici), nu am fost inca in stare sa imi planific sa merg la ambasada americana pentru viza. Nu stiu ce fac, da zilele trec super rapid.

Hai ca s-a facut ora 5 vine imediat colega si trebuie sa mergem la baute (glumesc, mami). Continuarea in week-end, sper.

Continuare: In dimineata asta m-am trezit la 7 jumate stresata de moarte ca am intarziat la serviciu. Numai cand am ajuns la baie am realizat ca este sambata. Inutil sa precizez ca m-am speriat asa de tare incat nu am mai reusit sa adorm.

Asa ca acum pierd vremea pe net. Incerc sa imi activez contul pe Startec, ceva companie cu ajutorul careia poti sa vorbesti ieftin cu strainatatea. Ceva de genul 1.9 centi pe minut cu Romania. Dar cred ca sunt inchisi in week-end, ca nu reusesc sa fac nimic.

Ma bate gandul sa imi iau un Blackberry sau un IPhone. Ca sa am acces la internet tot timpul. Ca ma eneveaza ca acasa am cu taraita. Numai ca nu stiu care dintre cele doua variante ar fi mai buna.

Am uitat sa va spun ca managerul meu ma considera una dintre cele mai interesante persoane pe care le cunoaste. Hahahahaha. Si asta din cauza ca de fiecare cand ma intreaba ce am facut in week-end sau in timpul saptamanii raspunsul meu e ca ba am mers pe munte sa fac ceva traseu, ba am mers la Whistler, ba am mers cu caiacul, ba la sala, ba la un festival de jazz etc.

Mie nu mi se pare asa fascinant cum i se pare lui, eu doar ma bucur ca nu stau in week-enduri acasa. Si pentru asta pot sa ii multumesc Laurei, prietena asta de care va spuneam. Si azi o sa ma sune pe la 10-11 sa facem planul pentru week-end. Si ce e fain cu Laura e ca e aici de vreo 7 ani si stie toata locurile bune.

Pana nu uit, mi-am promis ca o sa scriu despre cuvintele englezesti romanizate pe care le folosesc romanii de aici:

-a te plizui: a te face sa te simti bine

-a te misui: a-ti duce dorul

-a te liftui: a-ti ridica moralul

-a te enjoi: a te simti bine

-a te suporta: a te sustine.

De fiecare data cand le aud imi vine sa rad, ca suna asa de ciudat. Sper sa nu ajung sa vorbesc si eu asa in vreo 3 ani, ca ma reneg.

Cea mai ciudata chestie pe care am vazut-o si amuzanta in acelasi timp: doi east indian cu turbane pe cap pe cate un harley davidson. Mi-a parut rau ca nu am avut aparatul foto la mine in momentul respectiv.

Cam atat pentru acum, merg sa imi pregatesc ceva de mancare, mai vorbesc cu Cristina, Simi si cine o mai intra pe net si apoi in Vancouver cu mine.

Dupa 100 de ani

Da, stiu, nu am mai scris de 100 de ani. Nu ca nu as fi avut ce sa scriu, dar oarecum nu am reusit sa ma coordonez. Adica sa fiu pe net si sa si am chef sa scriu.

In primul rand, lucrez la o noua firma acum. E firma de avocatura, destul de mare pe-aici. Normal ca nu fac nimic ce tine de avocatura, da no, bun e si asa pentru inceput. Macar e full time si am tot felul de beneficii.

Vineri a fost "Diversity Day" si fiecare a trebuit sa aduca la firma mancare traditionala de la el din tara. Din pacate idee mai buna decat oua umplute nu am avut. Ce sa zic, macar a fost super simplu de facut. Nici macar nu cred ca e mancare traditionala, da no, e clar ca nu e mancare traditionala din Canada.

Apropo, am inceput sa colind muntii pe-aici. Sunt tot felul de trasee turistice, inclusiv trasee pentru biciclete. Intr-una din sesiunile de "hicking" am vazut o caprioara cu iedutul ei. Au fost asa de aproape si nici nu a fugit, ca iedutul era tare mic si nu putea sa umble foarte usor. Super tare (ce sa zic, nu gasesc cuvinte potrivite sa exprim sentimentul). De fapt de lipsa de cuvinte nu pot sa ma plang, dar de abilitatea de a le potrivi, da.

Trebuie sa imi fac mai multi prieteni cu care sa merg pe munte, ca deocamdata merg o data pe saptamana cu Laura, o prietena care e aici de vreo 7 ani si cunoaste imprejurimile.

A, o chestie interesanta. De fiecare data cand oamenii coboara din bus, ii multumesc soferului. Chiar ma gandeam ca as pica pe spate sa aud in Timisoara pasagerii multumind pentru calatorie. Acuma nu zic, in busurile aglomerate, cand se coboara pe la mijloc, nu se mai multumeste. Da intelegeti voi ideea.

Vroiam sa scriu ca m-a apucat o faza in care nu ascult decat Corrs si vroiam ajutor. Idei de ascultat altceva. Da intre timp a murit Michael Jackson (D-zeu sa il odihneasca), asa ca am intrat in faza MJ. Dar totusi, as fi recunoscatoare daca ati putea sa ma ajutati cu idei de muzica buna de ascultat.

Si am avut si o daza cu The Tudors, un serial despre Henric al VIII-lea. Misto filmat, costume faine, actori frumosi. Noroc ca a intrat in vacanta, ca asa mai ies si eu din casa.

E, am uitat sa va zic ca la firma asta te scot la un pranz platit de firma, ca sa iti ureze bun venit. Si apoi, pentru o luna, te inroleaza intr-un "mentor program". Cu alte cuvinte, iti gasesc un mentor, cineva care lucreaza de mai multi ani in firma, cu care iesi la pranz (tot din partea firmei) si pe care poti sa il intrebi ce vrei in legatura cu jobul sau cu firma.

Week-endul asta incepe festivalul de jazz si festivalul grecesc. Amandoua tin cate o saptamana. De-abia astept sa merg la concerte. Sunt multe care sunt platite si la fel de multe sunt in aer liber.

Apropo, ca am televizorul deschis, nu am vazut o reclama buna de cand am ajuns in Canada. De toata jena sunt toate. Sunt multe care fac reclama la un produs denigrand concurenta. Jenante.

Recitind ce am scris imi dau seama ca e foarte dezlanat si fara legatura unele cu altele. In fine, o fi de vina ora tarzie, faptul ca nu am mai scris de mult. No, data viitoare promit sa fie mai usor de citit. Si, cine stie, poate si mai interesant. :P

Canadienii se culca devreme

Data trecuta va spuneam ca ma mut intr-un loc nou. Desi am urat impachetatul, am reusit sa ma mut. Noul loc e super frumos, e curat, nou tot, cu o curte mare, aproape de ceva rezervatie de nativi, pe care o sa o vizitez in curand.

Am descoperit ca nu imi ia mai mult decat dincolo sa ajung la serviciu, deci totul s-a desfasurat normal, pana in urma cu doua seri, adica miercuri seara. Am lucrat de dupa-amiaza si am terminat serviciul la 10. Bine, trebuia sa ies la 9 jumate, da normal ca m-am miscat mai incet (ardeleanca, ce mai) si nu am reusit sa termin ce era de terminat decat la 10.

Iau eu primul bus inspre casa, urc apoi in skytrain, schimb la Columbia cu skytrain-ul care ma duce la Surrey Central si cand sa iau C74, autobusul care ma duce in Fraser Heights, descopar ca ultimul a plecat la ora 9.24. Ma uit inca o data pe orar, ca poate ochelarii imi fac feste. Nu poate sa scrie 9.24. Si totusi, era scris negru pe alb: 9,24. Bine mai circulau trei, unul la 9.40, altul la 10.15 si ultimul la 10.46. Dar acestea trei erau valabile numai pentru vinerea.

Ce sa fac? Ce sa fac? O sun pe prietena cu care stau, care, in stilu-i caracteristic, nu raspunde. De data asta insa o durea capul, asa ca s-a culcat mai devreme si de aceea nu a raspuns. Normal ca toata lumea mi s-a parut dubioasa, pe cine naiba sa intreb ce altceva ma duce acasa. Si, ca o desteapta, nu mi-am luat bani la mine, pe principiul ca daca ii am ii stric. Dar in cazul asta erau bineveniti, as fi incercat si eu taxiurile din Canada.

Noroc ca exista un fel de Hotline pentru pierduti in spatiu ca mine in fiecare statie de skytrain. Tot ce trebuie sa faci e sa ridici un receptor de-acolo, care te conecteaza la niste oameni tare draguti care iti spun cu ce sa ajungi la destinatia dorita. Asa ca mi-au zis si mie cum sa ajung cu busul aproape de casa mea. 

Am coborat din bus la statia indicata, in mijlocul autostrazii si hai sa incerc eu sa imi aduc aminte pe unde trebuie sa o iau ca sa ajung acasa. Intre timp prietena cu care stau a raspuns la telefon si mi-a explicat cam pe unde sunt si care e drumul spre casa. Da normal ca era deja 11 si vreo 40, intuneric si eu la o rascruce de drumuri si nu stiam pe unde trebuie sa o iau pe strada imediat la dreapta sau urmatoarea la dreapta. 

V-as spune ca la un moment dat am inceput "sa dau apa la soareci", gandindu-ma ce naiba fac eu acolo, in mijlocul pustiului (mi se pare mie la momentul ala), singura, fara cineva care sa vina dupa mine. Da apoi m-am gandit ca nici in Timisoara nu aveam masina la scara, asa ca m-am mai linistit.

Dupa vreo 10 minute de deliberari, hai sa o iau pe prima strada, ba nu, ca parca a doua pare sa fie aia buna, observ ca fiecare strada avea placuta cu numarul ei. Deci o iau eu pe prima strada, si da-i inainte. Imi zic ca ar fi o idee buna sa ascult putina muzica, sa treaca timpul mai repede. 

Prima melodie: Another way to die, de la Jack White si Alicia Keys. Imi place melodia, da mi se pare prea cu semnificatie in seara aia. Hai sa sar la urmatoarea melodie, imi zic: You really got me de la The Kinks. Normal ca si versurile astea le interpretez ca fiind nepotrivite sa le ascult acum. Sar la urmatoarea melodie: Supermassive Black Hole de la Muse. Imi zic ca e prea mult si inchid mp3 playerul.

Dupa o jumate de ora ajung si eu acasa, deschid usa si normal ca incepe sa sune alarma de la casa. Ma chinui sa deschid cutiuta sa bag codul ca sa inceteze zgomotul. Cu chiu cu vai reusesc sa o deschid pe jumatate si sa ajung la cifrele potrivite. Normal ca toata lumea s-a trezit in casa, da nu m-a interesat, important e ca am ajuns eu cu bine. Am intrat la dus, promitandu-mi ca e ultima data cand mai fac asa ceva, sa vin asa tarziu acasa.

Presupun ca e inutil sa spun ca a doua seara am ajuns la aceeasi ora acasa. Da acum stiam drumul si nu m-am mai simtit mica si pierduta in spatiu. De data asta am ascultat muzica la casti, dar m-am ferit totusi de a asculta "Another way to die". Nu e bine sa iti fortezi norocul, totusi.

Ma mut

Da, nici nu am ajuns cu bine pe-aici ca trebuie sa ma mut. Bine, nu trebuie neaparat neaparat, dar e mai ok unde o sa merg, am camera mea verde cu usa care se inchide si statia de autobus aproape de casa. Ca sa vezi ce putin imi trebuie ca sa fiu fericita.

Da normal ca Surrey, orasul in care ma mut trebuie sa aiba ceva defect. Cel mai mare ar fi ca e orasul cu cea mai mare rata de criminalitate in Lower Mainland, zona din BC in care ma aflu eu. "Vestea buna" e ca in ultima perioada (din cauza bataii intre gasti pentru suprematie teritoriala in vanzarea drogurilor) au inceput sa se impuste oamenii in toata zona Vancouverului. Prima data am crezut ca din cauza ca vin eu dintr-o tara mai mica mi se pare ciudat sa citesc in fiecare zi despre oamnei omorati. Dar o colega de  la serviciu, canadianca, mi-a zis ca toate crimele astea sunt neobisnuite pentru partea asta in BC.

Pana si in Poco au fost omorati oameni acu 2 saptamani. Si apropo de crime in Poco, am citit ca acu vreo 10 ani politistii au prins un localnic, criminal in serie, care racola prostituate de pe Hasting street in Vancouver si le aducea la ferma lui din Poco. Dupa ce le viola, le omora si le arunca la porci.

Cand am citit stirea mi-am dat seama ca si Poco poate fi un loc interesant. 

Imi place mult in tara asta. Peisajul e incredibil, simti ca esti intr-o statiune la munte. Canadienii sunt, ei bine, nu stiu cum sunt canadienii pentru ca inca nu mi-am dat seama care e canadienii tipici. Sunt atatea natii aici ca nu imi dau seama care sunt canadieni. Probabil nu am frecventat inca cercurile potrivite.

Si la serviciu e bine, am colegi amuzanti, care se cearta toata ziua pentru clienti. Am vreo 5 colege rusoaice (printre care si managerul) si un new yorkez. Negru si homosexual. Apropo de homosexuali, sunt atatia aici. Si normal ca toti sunt minunati, arata super. Singurul defect e ca tin de mina un tip si nu o tipa.

Saptamana trecuta am fost la un club de jazz in Vancouver, Bogart's, cu muzica jazz live. Super misto clubul, muzica faina, atmosfera la fel, mancare buna. O sa incerc sa ies mai mult, acum ca o sa imi fie mai simplu, o sa am busul la scara :)

De vreo 2 saptamani incoace am inceput sa ma uit la filme. Am vazut: 

- The Reader: nu mi-a prea placut

- Revolutionary Road: mai fain decat mai sus-mentionatul film

- La Mala Educacion: e de Almodovar, cred ca nu mai  nevoie de alte precizari

- Vicky Christina Barcelona: asa si-asa

- Slumdog Millionarie: spre rusinea mea, am adormit

- Carne Tremula: cred ca il mai vazusem si inainte

- Watchmen: acum ma uit la el, pare misto, spre mare mea surprindere. Intr-o oarecare masura ma duce cu gandul la Toti oamenii sunt muritori a lui Simone de Beauvoir.

Si am inceput sa citesc Nexus lui Henry Miller. E super misto, ca toate cartile lui. Am terminat de citit si Amerika, pe care Manu mi-a recomandat-o. E interesanta. Pacat ca nu e terminata.

Urmatoarele doua zile o sa mi le petrec impachetand. Nu am nici un chef. Am amanat cat am putut momentul, dar avand in vedere ca ne mutam sambata, nu mai pot amana. Normal ca am innebunit-o pe prietena cu care stau in casa, care e mai organizata decat mine si ii place sa fie impachetate din timp.

Din pacate, a descoperit ca  eu nu sunt genul care impacheteaza cu o saptamana inainte. Manu stie ca si bagajele pentru Canada le-am aranjat cu o seara inainte :P