Ma mut

Da, nici nu am ajuns cu bine pe-aici ca trebuie sa ma mut. Bine, nu trebuie neaparat neaparat, dar e mai ok unde o sa merg, am camera mea verde cu usa care se inchide si statia de autobus aproape de casa. Ca sa vezi ce putin imi trebuie ca sa fiu fericita.

Da normal ca Surrey, orasul in care ma mut trebuie sa aiba ceva defect. Cel mai mare ar fi ca e orasul cu cea mai mare rata de criminalitate in Lower Mainland, zona din BC in care ma aflu eu. "Vestea buna" e ca in ultima perioada (din cauza bataii intre gasti pentru suprematie teritoriala in vanzarea drogurilor) au inceput sa se impuste oamenii in toata zona Vancouverului. Prima data am crezut ca din cauza ca vin eu dintr-o tara mai mica mi se pare ciudat sa citesc in fiecare zi despre oamnei omorati. Dar o colega de  la serviciu, canadianca, mi-a zis ca toate crimele astea sunt neobisnuite pentru partea asta in BC.

Pana si in Poco au fost omorati oameni acu 2 saptamani. Si apropo de crime in Poco, am citit ca acu vreo 10 ani politistii au prins un localnic, criminal in serie, care racola prostituate de pe Hasting street in Vancouver si le aducea la ferma lui din Poco. Dupa ce le viola, le omora si le arunca la porci.

Cand am citit stirea mi-am dat seama ca si Poco poate fi un loc interesant. 

Imi place mult in tara asta. Peisajul e incredibil, simti ca esti intr-o statiune la munte. Canadienii sunt, ei bine, nu stiu cum sunt canadienii pentru ca inca nu mi-am dat seama care e canadienii tipici. Sunt atatea natii aici ca nu imi dau seama care sunt canadieni. Probabil nu am frecventat inca cercurile potrivite.

Si la serviciu e bine, am colegi amuzanti, care se cearta toata ziua pentru clienti. Am vreo 5 colege rusoaice (printre care si managerul) si un new yorkez. Negru si homosexual. Apropo de homosexuali, sunt atatia aici. Si normal ca toti sunt minunati, arata super. Singurul defect e ca tin de mina un tip si nu o tipa.

Saptamana trecuta am fost la un club de jazz in Vancouver, Bogart's, cu muzica jazz live. Super misto clubul, muzica faina, atmosfera la fel, mancare buna. O sa incerc sa ies mai mult, acum ca o sa imi fie mai simplu, o sa am busul la scara :)

De vreo 2 saptamani incoace am inceput sa ma uit la filme. Am vazut: 

- The Reader: nu mi-a prea placut

- Revolutionary Road: mai fain decat mai sus-mentionatul film

- La Mala Educacion: e de Almodovar, cred ca nu mai  nevoie de alte precizari

- Vicky Christina Barcelona: asa si-asa

- Slumdog Millionarie: spre rusinea mea, am adormit

- Carne Tremula: cred ca il mai vazusem si inainte

- Watchmen: acum ma uit la el, pare misto, spre mare mea surprindere. Intr-o oarecare masura ma duce cu gandul la Toti oamenii sunt muritori a lui Simone de Beauvoir.

Si am inceput sa citesc Nexus lui Henry Miller. E super misto, ca toate cartile lui. Am terminat de citit si Amerika, pe care Manu mi-a recomandat-o. E interesanta. Pacat ca nu e terminata.

Urmatoarele doua zile o sa mi le petrec impachetand. Nu am nici un chef. Am amanat cat am putut momentul, dar avand in vedere ca ne mutam sambata, nu mai pot amana. Normal ca am innebunit-o pe prietena cu care stau in casa, care e mai organizata decat mine si ii place sa fie impachetate din timp.

Din pacate, a descoperit ca  eu nu sunt genul care impacheteaza cu o saptamana inainte. Manu stie ca si bagajele pentru Canada le-am aranjat cu o seara inainte :P

Dollar store si Marat Safin

Acum sunt in Waves Coffee House si imi verific e-mail-urile. Din motive pe care nu o sa le expun aici, nu mai beneficiez de internet acasa. Asa ca, pentru a vedea ce vesti am mai primit, ce forward-uri mi-a mai trimis lumea si ca sa imi verific offline-urile de la mess (:P) mi-am miscat fundul din casa pana in centrul Poco-ului.

Se pare ca locul asta e destul de frecventat de "tineretul muncitor canadian". Atmosfera e ok, muzica in surdina si internet gratuit (totusi trebuie sa consumi de cel putin 3 dolari la 2 ore pentru a beneficia de gratuitate). 

Week-endul viitor va fi in Vancouver un fel de festival celtic, sunt curioasa cum o sa fie. Sper sa nu ploua ca de Noul An Chinezesc si sa imi fie aiurea sa merg pe ploaie in Vancouver.

Dollar Store e un lant de magazine care vande produse la 1 dolar, un fel de 38.000 la noi (sau, ma rog, 3,8 lei). Se vinde tot, de la lenjerie intima la mancare, de la ghivece de flori la unelte pentru constructii. Nu vreau sa ma gandesc la calitatea unora dintre aceste produse. 

Insa exista anumite produse pe care e ok sa le iei de acolo, pentru ca gasesti aceleasi produse, aceeasi marca in alte magazine de 5 ori mai scumpe. Bine, cine stie, poate ca in vreo 3 ani de Canada o sa imi fie rusine ca am intrat intr-un astfel de magazin :))).

Poate ca o sa va intrebati de ce am pomenit de Marat Safin in titlu. Pai e simplu. Manu m-a anuntat ca a fost in tara saptamana trecuta pentru meciul de Cupa Davis. Fir-ar, acum pe cand nu mai sunt in tara. Si mai e un motiv pentru care l-am pomenit in titlu. Ziceti-mi ca sunt nebuna, da de cand am venit aici am inceput sa visez cu tot felul de actori.

Stiu, stiu, e asa copilareasca faza, dar nu o pot controla. Adica nu fac nimic diferit decat faceam in tara, nu citesc mai multe reviste despre celebritati, nu visez sa ma intalnesc cu una sau ceva de genul asta. Si nici nu am avut (decat pentru un scurt timp :D) isteria posterelor actorilor favoriti lipite pe perete. Deci nu stiu care e faza.

Cu cine am visat de cand sunt aici: Hugh Laurie (sa zicem ca inteleg, pentru ca imi place House), George Clooney (pentru asta nu am nici o explicatie, in afara de O Brother Where Art Thou, nu am vazut nici un film memorabil cu el), Marat Safin (inteleg ca am vb despre el in ultima perioada, dar erau perioade in care ma uitam la campionate de tenis la care participa el si nu am visat niciodata cu el). Stiu ca nu e lista lunga, da mi se pare tare ciudat sa visez cu ei.

Nu stiu de ce am ales ca postarea asta sa fie mai personala decat celelalte. Poate pentru ca mi-am dat seama ca ce scriu e oarecum o relatare seaca a ceea ce vad in Canada, si nu scriu nimic despre mine, despre cum ma simt, despre starea pe care o am.

O sa ma opresc aici, pentru ca cele 2 ore pe care le aveam s-au scurs incetisor.  Sper ca nu v-am speriat cu relatarile mele despre visele mele dubioase.