Data trecuta va spuneam ca ma mut intr-un loc nou. Desi am urat impachetatul, am reusit sa ma mut. Noul loc e super frumos, e curat, nou tot, cu o curte mare, aproape de ceva rezervatie de nativi, pe care o sa o vizitez in curand.
Am descoperit ca nu imi ia mai mult decat dincolo sa ajung la serviciu, deci totul s-a desfasurat normal, pana in urma cu doua seri, adica miercuri seara. Am lucrat de dupa-amiaza si am terminat serviciul la 10. Bine, trebuia sa ies la 9 jumate, da normal ca m-am miscat mai incet (ardeleanca, ce mai) si nu am reusit sa termin ce era de terminat decat la 10.
Iau eu primul bus inspre casa, urc apoi in skytrain, schimb la Columbia cu skytrain-ul care ma duce la Surrey Central si cand sa iau C74, autobusul care ma duce in Fraser Heights, descopar ca ultimul a plecat la ora 9.24. Ma uit inca o data pe orar, ca poate ochelarii imi fac feste. Nu poate sa scrie 9.24. Si totusi, era scris negru pe alb: 9,24. Bine mai circulau trei, unul la 9.40, altul la 10.15 si ultimul la 10.46. Dar acestea trei erau valabile numai pentru vinerea.
Ce sa fac? Ce sa fac? O sun pe prietena cu care stau, care, in stilu-i caracteristic, nu raspunde. De data asta insa o durea capul, asa ca s-a culcat mai devreme si de aceea nu a raspuns. Normal ca toata lumea mi s-a parut dubioasa, pe cine naiba sa intreb ce altceva ma duce acasa. Si, ca o desteapta, nu mi-am luat bani la mine, pe principiul ca daca ii am ii stric. Dar in cazul asta erau bineveniti, as fi incercat si eu taxiurile din Canada.
Noroc ca exista un fel de Hotline pentru pierduti in spatiu ca mine in fiecare statie de skytrain. Tot ce trebuie sa faci e sa ridici un receptor de-acolo, care te conecteaza la niste oameni tare draguti care iti spun cu ce sa ajungi la destinatia dorita. Asa ca mi-au zis si mie cum sa ajung cu busul aproape de casa mea.
Am coborat din bus la statia indicata, in mijlocul autostrazii si hai sa incerc eu sa imi aduc aminte pe unde trebuie sa o iau ca sa ajung acasa. Intre timp prietena cu care stau a raspuns la telefon si mi-a explicat cam pe unde sunt si care e drumul spre casa. Da normal ca era deja 11 si vreo 40, intuneric si eu la o rascruce de drumuri si nu stiam pe unde trebuie sa o iau pe strada imediat la dreapta sau urmatoarea la dreapta.
V-as spune ca la un moment dat am inceput "sa dau apa la soareci", gandindu-ma ce naiba fac eu acolo, in mijlocul pustiului (mi se pare mie la momentul ala), singura, fara cineva care sa vina dupa mine. Da apoi m-am gandit ca nici in Timisoara nu aveam masina la scara, asa ca m-am mai linistit.
Dupa vreo 10 minute de deliberari, hai sa o iau pe prima strada, ba nu, ca parca a doua pare sa fie aia buna, observ ca fiecare strada avea placuta cu numarul ei. Deci o iau eu pe prima strada, si da-i inainte. Imi zic ca ar fi o idee buna sa ascult putina muzica, sa treaca timpul mai repede.
Prima melodie: Another way to die, de la Jack White si Alicia Keys. Imi place melodia, da mi se pare prea cu semnificatie in seara aia. Hai sa sar la urmatoarea melodie, imi zic: You really got me de la The Kinks. Normal ca si versurile astea le interpretez ca fiind nepotrivite sa le ascult acum. Sar la urmatoarea melodie: Supermassive Black Hole de la Muse. Imi zic ca e prea mult si inchid mp3 playerul.
Dupa o jumate de ora ajung si eu acasa, deschid usa si normal ca incepe sa sune alarma de la casa. Ma chinui sa deschid cutiuta sa bag codul ca sa inceteze zgomotul. Cu chiu cu vai reusesc sa o deschid pe jumatate si sa ajung la cifrele potrivite. Normal ca toata lumea s-a trezit in casa, da nu m-a interesat, important e ca am ajuns eu cu bine. Am intrat la dus, promitandu-mi ca e ultima data cand mai fac asa ceva, sa vin asa tarziu acasa.
Presupun ca e inutil sa spun ca a doua seara am ajuns la aceeasi ora acasa. Da acum stiam drumul si nu m-am mai simtit mica si pierduta in spatiu. De data asta am ascultat muzica la casti, dar m-am ferit totusi de a asculta "Another way to die". Nu e bine sa iti fortezi norocul, totusi.
