In Abby

Greu ma apuc din nou de scris. Am venit la matusa mea in Abby si am avut un weekend destul de plin. Am fost la piscina, unde m-am copt la foc mic impreuna cu altii in jacuzzi. Apoi am incercat sa ard caloriile inotand in "valurile marii". Sa ma explic. Din 15 in 15 minute, pret de 15 minute, apa piscinei incepea sa se umfle si arata ca la mare. Cu valuri. Misto idee. Probabil ca or fi piscine din astea si in tara, dar pentru mine a fost o experienta noua.

Aseara am fost la o piesa de teatru, "Sunetul muzicii". Verisoara mea, care este in clubul de dramaturgie al liceului in care studiaza, a jucat rolul Elsei in aceasta piesa. M-a surprins cat de profesional poate sa arate o piesa pregatita de elevi de liceu. Trebuie sa mentionez, ca desi a fost super racita, verisoara mea a jucat si cantat minunat. Si, nu, nu spun asta din cauza ca este verisoara mea.

Deci weekendul in Abby a fost, ca de obicei, fain si relaxant, desi de data asta cu mai multe evenimente extra-domestice decat de obicei.

Saptamana trecuta a fost una plina, de aceea nici nu am mai scris nimic nou. Am invatat cum se revizuiesc dosarele intr-un birou de avocatura, cum se trimit scrisori la clienti si cum se raspunde la  intrebari referitoare la imigrare in Canada.

Apropo, am aflat cum se numesc fructele alea misto de care va scriam acum cateva zile, alea care au gust asemanator cu strugurii: longan. Ciudat nume.

Am uitat sa va scriu cat de greu am reusit sa ajung la matusa me ain Abby. Pentru ca nu am mai vrut sa o pun pe drumuri, cum fac de obicei cand vin la ea, m-am decis sa iau Greyhound-ul. Si ma trezesc eu la 5 dimineata ca sa prind autobusul de 6.45. Care normal ca nu il iau din Poco, ca Greyhound-ul nu a auzit de acest orasel, ci il iau din Coquitlam.

Si ajung eu la 6.10 in Coquitlam, ca sa aflu ca nu am ajuns unde trebuie, ca Greyhound-ul nu se ia de unde credeam eu, ci din directia opusa. Reusesc sa iau un autobus care ma duce de data asta in statia Greyhound si aflu cu oarecare usurare ca autobusul nu era la 6.45 ci la 7.10. Si normal ca aflu ca existau si autobuse care mergeau mai tarziu si ca nu era necesar sa ma trezesc asa devreme ca sa ajung la o ora decenta in Abby.

Oricum a fost o dimineata minunata. M-am simtit ca in Timisoara, in diminetile in care ma trezeam la 4 ca sa prind autocarul inspre Tasnad. Si, avand in vedere ca va scriu din Abby, cred ca va dati seama ca am prins autocarul si am reusit sa ajung la matusa mea.

Acum ma tot gandesc daca sa pornesc in seara asta spre Poco sau sa iau maine autobusul pana in Vancouver. I-am promis Javierei ca ma intalnescu cu ea ca sa mergem la UBC (University of British Columbia). Sunt asa de curioasa cum e pe-acolo. Din cate am priceput eu de la cei cu care am vorbit, e ca si complexul studentesc din Timisoara, numai ca e la scara mult mai mare.

Imi dau seama, recitind ce am scris ca nu am prea avut inspiratie in seara asta. Si e scris destul de sec si tehnic. O fi de vina raceala care ma paste. Apropo de asta, ma enerveaza ca de cand am venit in Canada racesc foarte usor. Probabil ca nu sunt obisnuita cu microbii de aici. Ei nu stiu ca sunt din Ardeal, de la munte cum ar zice Andrei, si ca eu nu racesc usor? Cred ca o sa trebuiasca sa am o discutie serioasa cu ei :)

Apropo (fara nici o legatura, normal) stie cineva cum sa uploadez filmulete pe un website, sa zicem, fara sa folosesc foarte mult spatiu? Si cum se pot edita filmulete?

No bun, cam atat din Abby, promit ca data viitoare sa povestesc mai multe si sa le scriu mai frumos decat am scris mailul (postingul) asta.